Istoria insulei începe cu colonizarea feniciană datorata in principal minelor de aur și argint. Minele se găseau in partea de est a insulei, după mărturiile lui Herodot. Tradiția spune că insula și-a căpătat numele de la prințul fenician Thassos. Thassos, fiu sau nepot al regelui fenician Agenor, după ce a călătorit prin diferite locuri și insule in căutarea surorii lui Europa rapită de Zeus, intr-un final a ajuns in Thassos. Fascinat de clima blândă și vegetația luxuriantă a insulei și neputând sa se întoarcă acasă fără Europa, renunță să o mai caute și decide sa rămână in insula împreuna cu anturajul sau, împrumutând insulei numele sau. Herodot, cel mai mare istoric al antichității, este categoric in privința acestei subiect. Numele Thassos este foarte aproape etimologic de Dasos ( pădure ). Insula a mai purtat și alte nume, Idonis, Hrisy, Ieri și Aeria.
Înaintea de sosirea și stabilirea grecilor, insula era populata de triburi războinice tracice. Primii greci care au ajuns pe insula au venit din insula Paros. Odată stabiliți aceștia au construit multe orașe pe țărmul continental, pentru a-și asigura monopolul asupra aurului și argintului din muntele Paggaio. Aceste așezări au devenit colonii ale insulei Thassos, printre ele numărându-se Galipsos ( plaja Karyanis ), Aisymi sau Isymi ( Nea Peramos ) , Skapti Yli ( in regiunea Paggaio), Neapolis ( Kavala ), Krinides ( Philippi ) și Strymi lângă Maronia.
In scurt timp Thassos s-a transformat intru-un centru maritim și comercial foarte bogat, cu doua porturi. Puterea o aveau trei conducători, numiți Theori, care erau aleși in fiecare an și al căror nume era scris pe zidurile unei clădiri. În sec 6 IDC thasienii au turnat propria lor moneda si astfel si-au construit o flota comercială si de război puternica, zidurile orașului, porturile și numeroase clădiri publice. Astazi mărturii ale acestei civilizații înfloritoare stau vestigiile arhitecturale, sculpturile și vasele de ceramica ce pot fi văzute in Muzeul din Thassos dar și in alte muzee din Europa. Raspandirea comerțului thasian e vizibila urmărind traseul sigiliilor de pe amforelele cu vin provenite din insula, sigilii descoperite din Rusia și costa Marii Negre pana in Egipt, precum și traseul monedelor insulei găsite in Europa Centrală și de Vest. In afara de comerțul cu vin Thassos a devenit cunoscuta și pentru marmura sa, extrem de apreciata in lumea antica. Carierele de marmura se găsesc in Aliki in partea de sud-est a insulei. Locația insulei nu doar a favorizat comerțul cu Tracii și restul continentului ci a și transformat insula intr-un centru important in navigație. Thassos era un punct de oprire atat din Alexandria Troiei către coasta tracică cât și dinspre Sudul Greciei și Ciclade spre Pontul Euxin. Porturile insulei ofereau siguranța navelor ancorate, și din fortăreața Acropolei puteau supraveghe apele înconjurătoare pana pe țărmul continentului. Din 700 IDC și pana azi orașul vechi nu a încetat niciodată sa fie locuit. Deasupra ruinelor clădirilor antice grecești s-au construit cele bizantine, venețiene, genoveze, și, intr-un final, cele turcești. Perioadele și epocile s-au succedat peste insula fără întrerupere. La sfârșitul Epocii Bronzului Thassos a avut contacte și cu Civilizația Miceniană, care in ultima sa faza ajunsese pana in nordul Marii Egee și in Tracia continentala. In prima jumătate a Epocii Fierului Thassos a evoluat intr-un centru cultural in nordul Marii Egee, și a influențat răspândirea Hellenismului in Tracia și in randul triburilor grecești de pe continent. In a doua jumătate a secolului 7 IDC a început prima colonizare thasiana in Tracia. Neapolis (Kavala) și Isymi ( Nea Peramos) sunt cele mai vechi colonii. Pana la începutul secolului 5 IDC statul colonial Thassos se întindea deja de la râul Strimona pana la râul Nestos și se autointitula "Continentul Thasian". La est de râul Nestos thasienii au reușit sa păstreze numai câteva colonii izolate, cum ar fi Strimni. Coloniile thasiene care aveau sau nu un nume erau așezări zidite pe locuri natural înălțate. Se găseau fie lângă țărm , caz in care aveau controlul asupra porturilor, fie lângă regiuni bogate in metale prețioase și atunci se foloseau de aceste resurse. Coloniile erau relativ mici ca întindere, și astfel erau păstrate intr-o relație de continua dependentă de capitala. Singura excepție a fost Neapolis care a turnat propria moneda și mai târziu a urmat propria sa politica independenta. Dintre celelalte Osimi și Galipsos au turnat propria moneda abia in secolul 4 IDC, pe când restul nu pare sa-și fi castigat niciodată independența fata de capitala.
Câteva orașe antice de-a lungul malurilor râurilor Strimona-Nestos care se aflau in vecinătatea coloniilor thasiene au devenit centre comerciale thasiene : Andisara, Akondisma, Pistiros și , probabil, Topiros.

Civilizația Thasiana, gratie resurselor de aur și de argint de care a dispus, a turnat foarte timpuriu unele dintre cele mai frumoase monede din Nordul Greciei. Monedele au circulat pe o întindere foarte mare, de la Dunăre pana in Italia și Egipt. Au început sa fie turnate in jur de 525 IDC și au circulat pana in epoca Împăratului Gheta ( 209-212 IDC). Monedele din Thassos se împart in zece categorii, după anii in care au fost turnate si tipurile de monede. Din cercetarea și analiza acestor diferite categorii de monede s-a ajuns la concluzia ca direcția pe care a urmat-o comerțul thasian ducea spre țărmurile de est ale Marii Egee, și in principal spre Asia Mică și Egipt , urmând căile navale in care un rol important l-a jucat și Paros, insula de pe care au ajuns primii colonizatori in Thassos. Argintul, vinul și sclavii se pare ca erau principalele exporturi din Thassos. Corăbiile încărcate cu mărfuri și sclavi ajungeau pana in Egipt, Fenicia, Marea Grecie, regiuni bogate care au trezit interesul negustorilor thasieni. Locurile in care s-au găsit monedele thasiene lângă izvoarele râurilor Strimona și Nestos arată drumul pe care l-a urmat comerțul thasian încă din antichitate spre interiorul Traciei.

Templul lui Poseidon se afla lângă țărm , in partea de est a portului și in fata porților zidului dinspre mare fiind astfel ușor accesibil celor veniți de pe corăbii. Înaintea fațadei se afla altarul Herei ce s-a păstrat pana astăzi in condiții bune. Interiorul templului e traversat de ziduri ,unele căzute pana la temelie, care se împărțeau in camere folosite fie ca locuințe ale preoților, fie pentru diverse scopuri religioase sau pentru sacrificiile celor ce-l slăveau pe Poseidon, sacrificii descrise in scrierile vremii. Templul își gaseste începuturile in secolul 4 IDC.
Zidul antic din Thassos e una din cele mai frumoase și evocative ruine ale antichității. Înconjurand templul și orașul, cu cele 12 turnuri, ajunge la o lungime de aproape 4 km. A fost construit in principal din marmura și foarte puțin din ardezie.
Multe din pietrele construcției sunt enorme și provoacă admiratia privitorilor. Cele mai multe porți sunt dedicate zeilor protectori și sunt decorate cu statui importante. Zidul insulei aparține diferitelor epoci. Odată cu trecerea secolelor multe părți au fost distruse și reconstruite. In secolele 14 și 15 noi fortificații au fost construite de către genovezi, atât in Acropolis cât și in port.
Teatrul antic din Thassos este unul dintre cele mai impresionante și frumoase teatre ale antichității. Teatrul a fost restaurat și dat din nou in folosință de la sfârșitul anilor 1950. Una din laturile teatrului se sprijină pe zidul orașului.
Prima mențiune a teatrului a fost făcută de către parintele medicinei, Hippocrates, care a locuit pe insula la sfârșitul secolului 5 IDC. Mai târziu, in secolul 4 IDC , a fost construite și părțile din marmura. Structura actuala aparține epocii romane. Spre sfârșitul secolului al 2-lea IDC orchestra a fost transferata in arena. In timpul săpăturilor s-au descoperit numeroase șiruri de idoli din marmura. Pe multe dintre aceste vestigii sunt gravate nume și inscriptii.
In continuarea teatrului antic la sud vest de acesta se găsește Acropolis. Partea zidului de la teatru pana la Acropolis a fost distrusă in totalitate. Acropolis, in forma in care se găsește azi, aparține Evului Mediu. La construcția zidurilor, care au in structura mortar de var, s-au folosit materiale antice, plinte de marmura și inscripții. Zidul din partea de Est pare sa fie construit înainte de Evul Mediu. Doua turnuri, un rezervor de apa și ruinele unei biserici din care s-a păstrat doar un arc cu o fereastra sunt singurele vestigii din Acropolis. Priveliștea de sus rămâne însă impresionata și de multe ori, in depărtare, se poate zări insula Samothraki.
Foarte aproape de port se întind ruinele centrului politic și religios al civilizației antice, Agora. Cele mai importante monumente și construcții pe care le putem vedea azi și care făceau parte din Agora in vremurile antice sunt, după cum urmează:
Coloanele din fata porților. Aici ajungea un drum antic, care începea de la una din porțile zidului de langa port. In spatele acestor coloane se afla intrarea care duce spre o galerie, cu pragul măcinat de pași.
Platformele. In centru Agorei sunt aliniate cinci platforme. Aparțin sfârșitului secolului 2 sau începutului secolului 1 IDC.
Marele altar. Aparține secolului al 3-le-a IDC și nu se cunoaște cărui zeu ii este închinat.
Monumentul lui Glaukou. Probabil un mormânt gol, este cel mai vechi monument al Agorei. Calcarul este măcinat de pași. Pe una din bucatile de marmura ale monumentului se afla cea mai veche inscripție din insula.
Bordul corabiei. In mijlocul unui pătrat din piatra cubica se înaltă bordul din marmura al unei corăbii. Este probabil sa fi fost folosit ca baza pe care se înaltă o statuie a Victoriei, dacă ne ghidam după prototipul statuii Victoriei din Samothraki.
Agora avea un sistem de canalizare extrem de bine pus la punct. Se pot încă vedea conducte de marmura , cavități de marmura, doua dintre canale.

Templul lui Artemis este unul din cele mai vechi monumente ale insulei. Construcția sa a început din secolul 6 IDC la sud de Diode Theories, pe coasta unui deal. In templu au fost găsite, in 1910, statui ale conducătorilor insulei (Theanai ) care au fost transferate la Muzeul din Istanbul, in timp ce alte săpături au scos la lumina vestigii ale epocii antice ( 700-500 IDC). Cele mai multe dintre obiectele descoperite erau folosite de femei ca ofrande făcute zeiței Artemis in schimbul protecției, bijuterii din aur, cupru sau fildeș, oglinzi, lămpi, idoli din lut, diferite obicte din sticla. Toate aceste descoperiri arată importanța religiei in viața oamenilor încă din epoca antica timpurie. Acesta este același templu pe care l-a văzut și Hippocrates, parintele grec al medicinei, când a ajuns in insula in secolul 5 IDC.